Tuesday, July 24, 2012

România preşedinţilor şi a manipulării prin numere

O replică la încercarea transparentă de propagandă pro-Băsescu, bazată pe numere (pentru mai multă nemeritată credibilitate), a unui individ nu foarte bun prieten cu matematica sau, în general cu raţionarea cantitativă: http://www.econtext.ro/eveniment--2/politic/romania-presedintilor-ce-au-facut-iliescu-constantinescu-si-basescu-pentru-romania-vezi-cum-au-luat-tara-si-cum-au-lasat-o-iata-cum-au-evoluat-salariile-pensiile-somajul-numarul-saracilor-cat-au-fost-acestia-presedinti.html

Ce sare-n ochi în primul rând?
De vreme ce sistemul economic se bazează pe legi care după momentul promulgării rămân în vigoare şi îşi fac efectele continuu, schimbarea rezultatelor economice pe durata rămânerii aceloraşi legi în vigoare o putem aproxima ca fiind liniară, cu o anumită pantă. În acest caz, e uşor de văzut că de fapt contribuţia relevantă a celor care fac legi (presupuşi mai sus în mod greşit a fi preşedinţii României, dar să trecem peste) apare în momentul abrogării sau promulgării unor legi noi, adică la schimbarea pantei graficului fiecărei măsuri a succesului economic - noile legi introduse la începutul mandatului de cei care vin la putere trebuie judecate după diferenţa pe care o aduc în rata de schimbare a rezultatelor, nu în schimbarea absolută măsurată între capetele mandatului.

Exemplu:
La începutul mandatului, A scrie legi care creează un cadru pentru creşterea Fericirii populaţiei cu 10 unităţi pe an. După un mandat de 4 ani, spunem că A va fi realizat pentru ţară o creştere totală a Fericirii cu 40 de unităţi (diferenţă numită în tabelul de mai sus "VARIAŢIE"). După A vine la putere B. Dacă B ar lăsa cadrul legislativ neschimbat, ne-am putea aştepta cu mare probabilitate ca Fericirea populaţiei să continue să crească cu 10 unităţi pe an, astfel încât, după 4 ani, şi B să aibă tot un bilanţ de +40 de unităţi, dar fără să fi mişcat un deget! E clar atunci că diferenţa absolută între valoarea vreunui parametru la început şi la sfârşit de mandat nu e un indicator bun al performanţei candidaţilor.

Dacă B ar ales să modifice legislaţia la începutul mandatului şi ar fi realizat o schimbare a ratei de creştere a Fericirii, ridicând-o de exemplu la 20 de unităţi pe an, diferenţa făcută de fapt de eforturile lui B ar fi fost de +10 unităţi pe an faţă de legislaţia anterioară care asigura deja 10 unităţi pe an. Aşadar, o măsură adecvată a performanţei lui B este creşterea pe care a adus-o ratei de creştere a Fericirii populaţiei (sau vitezei de variaţie a Fericirii, sau variaţiei variaţiei, cum am numit-o mai jos), adică măsura în care a schimbat panta graficului Fericirii faţă de panta avută înainte.

Ei bine, reinterpretând conform acestor înţelegeri tabelul manipulator al "economistului", observăm imediat cum concluziile se nuanţează:


În continuare voi discuta noile date, din tabelul corectat şi completat, pe presupunerea că menirea sistemului economic (şi de altfel a tuturor sistemelor administrate prin ceea ce numim "politică") este să protejeze şi pe cât posibil să ridice Calitatea Vieţii Umane. Aşadar, mă vor interesa în special acei parametri economici care sunt în mod evident legaţi de CVU şi voi fi mai puţin impresionat de performanţele la capitole mai dubios legate de CVU.

Şi hai să acordăm şi nişte punctaje pentru Umanism ideologiilor preşedinţilor prinşi în comparaţie: 1 punct pentru performanţa maximă la un parametru clar umanist, 0,5 puncte pentru performanţa maximă la un parametru dubios şi punctaje fracţionare proporţionale pentru cei care n-au obţinut performanţa maximă.
În interpretarea mea, ideologiile cu care avem de-a face sunt următoarele: Traian Băsescu - dreapta conservatoare, Emil Constantinescu - dreapta eclectică (un mix neclar de forţe de dreapta), Ion Iliescu - stânga conservatoare.

#1. Salariul mediu net.
Relaţie cu CVU: cât se poate de dubioasă.
Ca orice valoare medie, salariul mediu net poate creşte odată cu creşterea salariilor oricărui segment al populaţiei; odată făcută media nu mai putem şti de unde au venit punctele suplimentare: poate au crescut numai salariile deja-bogaţilor, care au ajuns astfel şi-mai-bogaţi, iar restul populaţiei a rămas în aceeaşi stare sau a sărăcit. Creşterea mediei nu garantează nimic în privinţa distribuţiei câştigului. Media ne spune doar că veniturile totale pe ţară au crescut, nu şi ale cui, la nivel individual sau pe sectoare de activitate şi nici nu ne spune dacă nu există cumva şi segmente de populaţie ale căror venituri au scăzut.
Câştigător: Traian Băsescu
Scor: dreapta conservatoare 0,5  /  dreapta eclectică 0,02  /  stânga conservatoare 0,4

#2. Rata şomajului.
Relaţie cu CVU: Câtă vreme trăim în capitalism, unde majorităţii i se blochează accesul la capital şi cei mai mulţi oameni sunt astfel reduşi la stadiul de angajaţi-sau-şomeri, relaţia e evidentă - cu cât mai mulţi sunt angajaţi, cu atât mai mulţi au un salariu care să le asigure o CVU mai mare. Deci avem aici un parametru clar umanist.
Câştigător: Ion Iliescu
Scor: dreapta conservatoare 0,35  /  dreapta eclectică 0,28  /  stânga conservatoare 1,4
(Dreapta conservatoare "primeşte" aici -0,15 puncte pentru că a frânat scăderea şomajului - în timpul mandatelor Băsescu rata şomajului a continuat să scadă, dar nu la fel de rapid ca înainte.)

#3. Număr salariaţi.
Relaţie cu CVU: simetric cu #2, deci parametru umanist. (S-ar putea obiecta că de fapt importanţa numărului de salariaţi depinde puternic de evoluţia populaţiei totale, dar ştim că populaţia României a fost în scădere continuă în timpul tuturor mandatelor, aşadar nu-l voi considera un factor important de diferenţiere între mandate.)
Câştigător: Ion Iliescu
Scor: dreapta conservatoare 0,38  /  dreapta eclectică 1,14  /  stânga conservatoare 2,4

#4. Produs Intern Brut.
Relaţie cu CVU: cât se poate de dubioasă - aceleaşi neclarităţi ca la #1, creşterea PIB poate să vină şi numai din creşterea tranzacţiilor între câţiva baroni ultrabogaţi, în timp ce pentru majoritatea populaţiei Calitatea Vieţii nu se schimbă sau se poate chiar deteriora. PIB-ul este regele parametrilor manipulatori cu care "economiştii" ne conving că sistemele capitaliste ar fi "superioare". Crezând în superstiţia succesului economic măsurat prin PIB ajungem să aprobăm sau să acceptăm tacit măsuri economice îndreptate împotriva intereselor majorităţii populare şi împotriva CVU.
În orice caz, ca să fim realişti trebuie să admitem că creşterea PIB are şi efecte pozitive asupra CVU, fie şi doar accidentale, deci trebuie să acordăm şi aici 0,5 puncte, din lipsă de timp pentru o analiză mai precisă.
Câştigător: Traian Băsescu
Scor: dreapta conservatoare 0,88  /  dreapta eclectică 1,29  /  stânga conservatoare 2,81

#5. Investiţii străine.
Relaţie cu CVU: investiţiile pot fi în activităţi pozitive pentru CVU, negative sau neutre; distribuţia câştigurilor din investiţii poate fi extrem de inegalitaristă (concentrând şi mai mulţi bani în mâinile deja-bogaţilor) sau extrem de egalitaristă (ridicând veniturile tuturor cetăţenilor în mod egal). De vreme ce în acest parametru sunt adunate la grămadă toate tipurile de investiţii cu toate tipurile de efecte, astfel încât să nu le mai putem deosebi, avem aceeaşi situaţie ca la #1 şi #4: parametru dubios. (În plus, s-ar mai putea adăuga o critică legată de suveranitatea economică: dacă ne bazăm tot mai mult pe investiţii străine devenim tot mai dependenţi de deciziile economice ale străinilor şi tot mai sensibili la închiderile lor de fabrici etc., adică obţinem o economie mai degrabă instabilă. O astfel de direcţie nu e nici măcar o opţiune evident asociată ideologiei de dreapta - există şi modelul Estoniei, foarte de dreapta, în care s-a construit o economie de piaţă fără o subjugare faţă de FMI ş.a.m.d.)
Câştigător: Traian Băsescu
Scor: dreapta conservatoare 1,38  /  dreapta eclectică 1,6  /  stânga conservatoare 2,93

#6. Locuinţe.
Relaţie cu CVU: locuinţele acoperă o nevoie umană de bază, relaţia nici nu mai trebuie explicată - evident #6 e un parametru umanist.
Câştigător: Emil Constantinescu
Scor: dreapta conservatoare 1,52  /  dreapta eclectică 2,6  /  stânga conservatoare 3,51

#7. Pensia medie.
Relaţia cu CVU: în ciuda încărcăturii emoţionale pozitive pe care o dau discursurile politice cuvintelor "pensie" şi "pensionar", acest parametru suferă de exact aceeaşi problemă ca #1, pentru că nu toţi pensionarii sunt la fel, nu toţi vin din aceleaşi domenii de activitate, nu toţi au muncit la fel ca să-şi merite salariile pe baza cărora li se calculează acum pensiile, nu ştiu cât de egal sau inegal sunt distribuite sumele peste toată populaţia pensionată. În plus, ştim că există şi fenomenul pensionărilor de boală pe bază de acte medicale false ş.a.m.d., care complică şi mai mult analiza. Poate o să mă înjuraţi, dar nu consider că acest parametru are o legătură suficient de clară cu CVU ca să-i pot aloca 1 punct la Umanism.
Câştigător: Traian Băsescu
Scor: dreapta conservatoare 2,02  /  dreapta eclectică 2,86  /  stânga conservatoare 3,72

#8. Săraci care mănâncă la cantine.
Relaţia cu CVU: cu cât mai puţini oameni atât de săraci încât nu-şi pot procura de mâncare, cu atât mai mare e CVU, sper că e clar. Parametru umanist 100%.
Câştigător: Ion Iliescu
Scor: dreapta conservatoare 2,12  /  dreapta eclectică 2,86  /  stânga conservatoare 4,72
(Din lipsă de date, pentru a încerca să nu dezavantajez dreapta eclectică poate ar fi trebuit să-i dau jumătate din maximul posibil, adică +0,5, dar nu pot să nu observ că e singurul mandat dintre cele 3 în timpul căruia numărul de săraci era în creştere în loc să scadă, ceea ce-mi sugerează că punctajul ar putea fi foarte bine negativ. În final ajung la compromisul de a nu modifica în niciun fel scorul dreptei eclectice, mai ales că, la drept vorbind, oricum ea n-a fost nicio clipă actor principal al acestei comparaţii.)

#9. Centre pentru asistare adulţi.
Relaţia cu CVU: nu sunt 100% convins, suspectez un efect pervers al creşterii numărului celor care au nevoie de asemenea centre, ceea ce ar fi un rău social, dar suspiciunea e foarte slabă, aşa că voi ceda şi voi acorda aici 1 punct pentru deschiderea mai multor centre pentru invalizi, bătrâni ş.a.m.d.
Câştigător: Traian Băsescu
Scor: dreapta conservatoare 3,12  /  dreapta eclectică 3,36  /  stânga conservatoare 4,75
(Din lipsă de date şi ţinând cont de creşterea numărului de centre în timpul mandatului, dreapta eclectică primeşte aici un neutru +0,5.)

#10. Indemnizaţie şomaj.
Relaţia cu CVU: prin simetrie cu argumentele de la #7, trebuie să fiu suspicios faţă de distribuţia sumelor din ajutoarele de şomaj, bazate fiind şi ele parţial pe salarii prealabile (considerate dubioase la #1) şi parţial pe acte false, aşadar nu vom avea aici decât 0,5 puncte de acordat.
Câştigător: Ion Iliescu
Scor: dreapta conservatoare 3,47  /  dreapta eclectică 3,23  /  stânga conservatoare 5,25

#11. Număr şomeri.
Relaţia cu CVU: idem #2 - parametru umanist. (Posibila obiecţie despre populaţia totală are răspuns la #3.)
Câştigător: Ion Iliescu
Scor: dreapta conservatoare 3,28  /  dreapta eclectică 3,2  /  stânga conservatoare 6,25
(Da, ambele drepte au pierdut fracţiuni de punct aici, pentru că în timpul mandatelor lor numărul şomerilor a crescut, pe când stânga l-a făcut să scadă.)

#12. Curs USD/ROL.
Relaţia cu CVU: incertă - pe de o parte poate fi văzut ca indicator al puterii de cumpărare a românilor raportate la modelul pozitiv al unei ţări cu CVU mai mare, dar pe de altă parte un raport mare faţă de moneda străină poate fi văzut ca stimulent pentru exporturi şi implicit stimulent al producţiei interne şi al suveranităţii economiei. E cu cântec, deci 0,5 puncte.
Câştigător: Ion Iliescu
Scor: dreapta conservatoare 3,53  /  dreapta eclectică 2,19  /  stânga conservatoare 6,75
(Dreapta eclectică pierde aici 1,01 puncte din cauza evoluţiei masive a cursului în direcţie opusă faţă de cea considerată îndeobşte a fi benefică.)

#13. Inflaţie.
Relaţia cu CVU: destul de directă - devalorizarea monedei duce la putere de cumpărare scăzută, deci la putere de asigurare a CVU scăzută. Posibil să fie criticabilă relaţia, dar nu-mi vin în minte critici semnificative, deci acord aici un ultim punct întreg.
Câştigător: Emil Constantinescu

Scor final: dreapta conservatoare 3,65  /  dreapta eclectică 3,19  /  stânga conservatoare 7,61


Şi deci? Rezultă că... ce?
NIMIC!
Se pot aduce un milion de critici şi faţă de reinterpretarea mea - chiar eu aş putea să scriu încă o dată pe atâta despre deficienţele propriei mele analize. Pentru că realitatea e că o asemenea analiză pe o ţară întreagă, pe ani de zile, într-un context internaţional complex şi dinamic, cu tot felul de influenţe inter-mandat, nu se poate face din vârful limbii - aruncăm acolo un tabel colorat cu nişte numere şi rezultă că, ergo, Băsescu ie cel mai tare, hă-hă-hă, sau Iliescu ie cel mai tare, măi dragă. Pentru a se putea extrage astfel de concluzii cu pretenţii de verdict de maximă credibilitate trebuie muncă serioasă, un colectiv de experţi de toate convingerile politice, ascultarea unei tone de argumente, aplicarea celor mai bune metode statistice, consultarea unei tone de date etc. etc. În niciun caz nu e analiză serioasă şi credibilă aia care poate fi întoarsă complet pe dos de un oarecine într-o singură seară de scris pe blog.

Aşa că mesajul principal al acestui articol nu e că preşedintele cutare sau cutare e Miezu' şi ceilalţi sunt naşpa; mesajul principal al acestui articol e: NU MAI PUNEŢI BOTUL LA ORICE CALCULE FĂCUTE A PROASTA, mai ales dacă sunt publicate de diverşi imitatori nedemni ai matematicienilor, auto-intitulaţi "economişti" şi în majoritatea cazurilor ideologi de dreapta.

3 comments:

  1. :)))
    Mi-a "placut" agnostica ta abordare: nimic nu poate fi cunoscut. Dupa care vii cu o abordare personala, cu scuza ca e doctrinara abordarea. Din analiza ta nu se intelege prea mult, insa ai bolduit concluziile, sa se vada.
    Nu faci nicio corelatie intre cresterea salariului mediu si inflatie sau putere de cumparare, nu stii ce e aia calcul marginal si crezi (iar o abordare dubioasa, lipsita de orice aspect teoretic) ca saracii saracesc si mai mult. Daca te uiti in datele statistice de la INS o sa vezi ca a crescut enorm consumul celor cu venituri mici-mijlocii.

    ReplyDelete
  2. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  3. "Mi-a "placut" agnostica ta abordare: nimic nu poate fi cunoscut."
    Dacă inventezi spuse şi mi le atribui mie, nu eu sunt răspunzător de plăcerea sau neplăcerea pe care singur ţi-o provoci. Eu n-am spus că nimic nu poate fi cunoscut, eu am spus că anumite chestii nu sunt cunoscute DE MINE şi prin urmare că refuz să mă pronunţ categoric asupra lor (adică să acord 1 punct întreg ca şi cum ar fi net şi indiscutabil benefice relativ la scopul fundamental al economiei).

    "vii cu o abordare personala, cu scuza ca e doctrinara abordarea"
    E o scuză perfectă, câtă vreme minimul dorit era să atrag atenţia că abordarea iniţială era ea însăşi profund doctrinară. În absenţa timpului şi resurselor de a face analiza ca la carte, e suficient de justă şi evidenţierea unei posibile manipulări în sens invers pornind de la exact aceleaşi date.

    "Din analiza ta nu se intelege prea mult"
    ... de către cine nu prea le are cu limba română şi/sau cu ar'metica.

    "Nu faci nicio corelatie intre cresterea salariului mediu si inflatie sau putere de cumparare"
    Nici autorul originar. Mersi pentru noua critică sugerată - pot s-o adaug la lista cu care răspund celor care mă întreabă ce probleme am văzut în tabelul originar. :)

    "nu stii ce e aia calcul marginal"
    Nici autorul originar nu demonstrează că ar şti.

    "o abordare dubioasa, lipsita de orice aspect teoretic"
    ... exact ca a autorului originar...

    "crezi ca saracii saracesc si mai mult"
    Iar minţi, atribuindu-mi lucruri pe care nu le-am spus. Eu cred că trebuie să nu ignorăm posibilitatea ca săracii să sărăcească şi mai mult, nu că neapărat ea s-a manifestat. Dar dacă nu am nicio clarificare despre asta, ca atunci când se vorbeşte în parametri alunecoşi de tip "hai să băgăm totul în aceeaşi oală" precum salariul mediu sau PIB-ul, nu pot să mă prefac că am de-a face cu vreun parametru economic pozitiv corelat cu bunăstarea reală a majorităţii populaţiei. E foarte şmecher din partea "economiştilor" să vină cu calcule gen "PIB per capita" şi să sugereze mincinos că dacă asta creşte înseamnă automat că o ducem mai bine. De fapt împărţirea sumei respective "per capita", adică în mod egal la toată lumea, se face doar pe hârtie, obţinându-se un rezultat numai bun de folosit în propaganda de dreapta; în realitate PIB-ul nu e împărţit în porţii egale la toată populaţia, ci e monopolizat în mare parte de către cei mai bogaţi, într-o distribuţie inegală de tip Pareto, cu atât mai inegală cu cât piaţa e mai dereglementată.

    "Daca te uiti in datele statistice de la INS o sa vezi"
    Dacă se uita autorul tabelului originar, mă uitam şi eu. Iar dacă tu crezi că poţi face o analiză mai bună decât noi amândoi la un loc, treci la treabă şi revino când ai un link către ceva impresionant. Abia aştept să învăţ lucruri noi despre cum se poate măsura mai bine Calitatea Vieţii Umane, aşa cum rezultă ea din măsurile economice. ;)

    ReplyDelete